Carari pentru ochii tai…

Descriere

Carari pentru ochii tai…
Autor: Adina Iercescu

Stoc epuizat.
„Cartea asta nu sunt eu, e ceea ce simți tu când citești“… Este drumul făcut retrograd pe cărările sufletului… acel suflet pur, visător, vibrant și atât de tânăr!  Este călătoria spre un timpul al jocului și al ferestrelor mereu deschise… când încă mai este totul posibil… când timpul rămas pare nesfârșit… când prieteniile legate simplu și firesc sunt pe viață… Este cărarea spre toate acele trăiri aparent absolute din labirintul primei iubiri.

Sunt întrebări rămase fără răspuns, care urmăresc precum umbrele… sunt neliniști și e teamă… e fericire și uneori durere… Sunt emoții trăite într-o stare de reverie când singura senzație care rămâne este cea de pierdere a gravitației și de zbor… Este extraordinarul pe care ți-l poate da doar oglindirea în ceilalți ochi, regăsirea în cealaltă ființă.

Suntem cei de azi pentru că am putut fi, cândva, cei de ieri.
Nu este literatură, este regăsire și bucurie, un cerc care se închide frumos după 30 de ani.

Drumul înapoi poate fi și al tău… toți purtăm, abia pâlpâind prin vreun cotlon al sufletului, aproape uitată, o amintire… o poveste de demult… un Zbor.
…………………..

Toate încasările din vânzarea acestei cărți vor fi donate Asociației Lumea lui Iannis din Oradea pentru proiectul „Casa de langă spital“.
Precum un citat dintr-o piesă de teatru: „Câteodată în viață, unii oameni sunt continuarea altora…“
…………………….

Carari pentru ochii tai…

Fragment: 

Te-am urmat într-un fel de „adăpost” din casa aceea mare și veche, ultima de pe străduța îngustă pe care ne aflam, deși mi-aș fi dorit să fugim mai departe, ca doi copii frumoși și nebuni, pe toate străzile, până la destinație. Rugam ploaia să dureze o veșnicie și să te țină lângă mine, mereu aproape, așa cum stăteam uzi, lipiți de ferestre, și priveam căderea picăturilor de apă. Urmăream cum stropii se formează la capătul șuvițelor de păr, cum îți cad pe obraji, ducându-se apoi cine știe unde, pe podea sau pe mine. Încremeniți, ochi în ochi, lumină în lumină, ascultam picăturile cum se formează și cad. M-am apropiat ușor de tine, cu ochii rămași în ochii tăi, m-am ridicat pe vârfuri, cu o mișcare aproape imperceptibilă… Ai crezut că am să te sărut… dar mi-am luat ghiozdanul. Ne bucuram și râdeam copilărește și curat. Triumful îmi dădea o stare de euforie și-mi venea să zbor în ploaie, parcă cu aripi de fluturi, ignorând orice moarte posibilă.